Multiculturalismul tradiţional şi varietatea confesională a Careiului sunt reliefate prin numărul lăcaşelor de cult. De-a lungul secolelor, oraşul a integrat şi a dat dovadă de toleranţă comunităţilor de diverse origini, etnii şi confesiuni, care prin diversitate au îmbogăţit nu numai viaţa confesională, dar şi  cea culturală a oraşului. O parte din aceste comunităţi s-a pierdut în negura timpului, o altă s-a asimilat, însă bisericile sunt dovada tuturor confesiunilor care au existat în oraş.

 

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL IOSIF DE CALASANZ

Bazele bisericii au fost puse în 1769 de către contele Antal Károlyi, care a suportat şi costurile finanţării. Lucrările de construcţie au fost realizate sub îndrumarea constructorului careian Ferenc Sieber, după planurile arhitectului vienez Franz Rosenstingl. Biserica a fost sfinţită de către episcopul Károly Eszterházy cu hramul Sfântul Iosif de Calasanz la 22 august 1779.

Lucrările de restaurare au fost conduse de arhitectul Miklós Ybl între 1857-1860. Ultima renovare exterioară a avut loc în 1964, iar pictura interioară a fost renovată în 1987. În mai 2013 au început lucrările de restaurare a turnului.

Dimensiunile bisericii: lungimea 46,5 m, lăţimea 18,5 m, înălţimea maximă interioară 20,5 m şi înălţimea maximă exterioară 25 m.

Arhitectura interioară conţine elemente baroc îmbinate cu decoraţiuni specifice perioadei renascentiste. Biserica este aşezată pe şase bolte. Naosul, care are o formă conică, este aşezat pe două bolte centrale mai mari. Altarul este aşezat sub una dintre boltele mai mici, iar sub cealaltă se găseşte corul. Biserica conţine două sacristii, deasupra cărora se află oratoriile.

Turnul găzduieşte patru clopote. Ceasul din turn a fost realizat cu sprijinul văduvei contelui József Károlyi în 1803.

 

CATEDRALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SFÂNTUL DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR

 

Catedrala a fost construită între anii 1990-2007, piatra de temelie fiind pusă în data de 22 iulie 1990.

Biserica se încadrează, ca şi arhitectură, în stilul bizantin, în plan aparent de cruce bizantină cu laturile egale şi având deasupra naosului o cupolă centrală supraînălţată prin tambur ce ajunge cu crucea din vârf la înălţimea de 41,5 m şi coboară pe patru stâlpi de susţinere legaţi între ei, iar tot ansamblul este legat de corpul principal prin sistemul pandantivilor.

Împărţirea în interior este în sens transversal în cele trei părţi principale: altar, naos şi pronaos. În interior ornamentaţia este realizată prin mai multe linii de decor sculptural realizat ca un brâu ce înconjoară biserica cu motive româneşti aurite: patru funii tricolore ce sugerează capătul crucii bisericii, pe stâlpii principali o funie ce se împleteşte în stil treimic marcată de cruci, iar capitelurile coloanelor sunt decorate sculptural în forma frunzei de stejar.

Între anii 2007-2012, biserica a fost împodobită cu o pictură pe măsura măreţiei ei, în stil neobizantin în tehnica frescă, de pictorul Emil Stoica.

Pe faţadă există douăzeci şi trei de icoane pictate în frescă reprezentând proroci, apostoli, mucenici şi cuvioşi, iar în mijloc scena Deisis.

 

BISERICA REFORMATĂ

Construcţia a început în 1746. Iniţial a avut forma unei casă de rugăciune, care a fost finalizată în 1752. Forma definitivă a bisericii datează din 1800. Prima orgă a fost adusă în 1833, însă cutremurul din 15 octombrie 1834 a distrus-o în totalitate. Orga a fost înlocuită în 1872. Partea superioară a anvonului a fost realizată în 1835.

În turnul bisericii se află trei clopote: cel mare (800 kg) datează din 1806, în 1839 a fost turnat din nou. Cel din mijloc are 376 kg, iar cel mic (190 kg) a fost turnat de Frigyes Hönig la Arad.

Prima renovare completă a bisericii a avut loc în 1877, a doua la mijlocul anilor 1950, când corul realizat iniţial din lemn a fost înlocuit cu unul din beton. Cu ocazia acestei renovări, biserica capătă stilul baroc maghiar. Între 1977-1981, au loc noi lucrări de renovare, ocazie cu care este amplasat un candelabru turnat. Între 2004-2006 trece printr-o nouă renovare completă, cu ocazia căreia s-au introdus table din crom-nichel, pentru o hidroizolaţie eficientă.

La intrarea dinspre sud a bisericii se găseşte o placă comemorativă, realizată în 1929, prin care se atestă 400 de ani de la naşterea lui Gáspár Károli, primul traducător a Bibliei în limba maghiară, iar în 1996 a fost amplasată statuia acestuia în curtea bisericii.

 

BISERICA GRECO-CATOLICĂ SFÂNTUL APOSTOL ANDREI

Biserica a fost concepută de către d-ra arhitect Mirela Moiș, iar interiorul s-a realizat sub îndrumările prof. Raoul Șorban și a soției acestuia d-na prof. Eva Șorban. Începând cu 2005 se oficiază Sf. Liturghie în noua biserică, care poartă hramul Sf. Apostol Andrei. Construcţia bisericii a fost finalizată în anul 2005, la 12 ani de la demararea lucrărilor.

Biserica a fost ridicată aproape în exclusivitate cu sprijinul financiar al credincioşilor din oraş şi cu ajutorul donaţiilor din străinătate, obţinute datorită eforturilor Ps. Vasile, Ps. Virgil, preot-vicar general Iosif Sabău şi a vicarului foraneu pr. Radu Filip.

Piatra de temelie și locul bisericii, aflate sub  păstorirea părintelui paroh Gheorghe Opriş, au fost sfințite de  Ps. Vasile Hossu, Episcop Greco-Catolic de Oradea în anul 1994. Pe acel loc s-a realizat fundația lăcașului de cult de către părintele paroh Gheorghe Opriș.

 

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ FECIOARA MARIA DE FATIMA

După schimbarea politică din 1989 a apărut ocazia pentru construcţia bisericii. Lucrările au demarat în vara anului 1991. Planul a fost realizat de inginerul Günthner Tibor. În toamna anului 1996 au fost realizate ultimele finisaje atât în interior cât şi în exterior. Elementele absidei au fost proiectate de artista plastică H. Lukácsovits Magda.

Altarul, scaunul împărătesc, anvonul, tabernaculul şi cristelniţa a fost realizate din piatră la Viştea (jud. Cluj). Acest material exprimă cel mai bine rezistenţa şi perenitatea.  Forma pieselor din interior tinde spre o simplitate nobilă şi funcţionalitate; nu e măreață, dar transmite un mesaj specific epocii moderne.

 

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL

Biserica a fost construită în 1760, sub pastorația preotului Iovan Pop. În anul 1876 a fost restaurată sub pastorația preotului Demetrius Chereches. Biserica este în formă de corabie. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei cu dantelărie, în stil bizantin cu mici elemente baroc. Icoanele, în special cele împărătești, au fost realizate în stil bizantin. A fost sfințită în 16 iunie 1965 de Ps. Valerian Zaharia, episcopul Oradiei.

Sculptura este acoperită cu foițe de metal auriu, care a căpătat o patină foarte frumoasă. Pictura în tempera a fost realizată de pictorul Vasile Pașcu în stil bizantin.

 

BISERICA GRECO-CATOLICĂ MAGHIARĂ 

 

Cea mai veche biserică din oraş, totodată una dintre cele mai vechi biserici greco-catolice din zonă, construită  din cărămidă, iese în evidenţă prin mărimea şi forma specifică.

Construcţia a fost începută de administratorul plenipotenţiar al familiei Károlyi, Demetriu Raţ (născut în Muncaci) în 1736. În 1739, biserica a fost finalizată, având o formă specială din punct de vedere arhitectural: la faţada dinspre est se înalţă două turnuri, deasupra naosului se înalţă un turn în formă de cupolă. Absida este acoperită cu o cupolă cu lanternă, dar fără tambur.

 

 

 

 

 

 

 

 

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL SPIRIT

 

Parohia s-a înfiinţat în 1943. Conducerea parohiei a fost încredinţată preoţilor Salvatorieni de către episcopul János Scheffler, după ce a fost condusă de franciscani şi piarişti. În prezent, conducerea  aparţine unui preot al diecezei. Biserica a primit loc într-o clădire spaţioasă primită din partea municipalităţii. Mai târziu s-a mutat într-o casă obişnuită. În 1983 s-a construit o nouă casă parohială cu etaj.

Biserica a fost ridicată în anul 2003 şi a fost sfinţită în anul 2005 în cinstea Sfântului Spirit de către episcopul Jenő Schönberger. Turnul a fost construit în anul 2006.

 

CAPELA ORTODOXĂ ROMÂNĂ IZVORUL TĂMĂDUIRII A MAICII DOMNULUI

 

Biserica de lemn, cu hramul „Izvorul Tămăduirii” a fost construită între anii 2002-2003.

Biserica este  ctitoria preotului Leontin Sălăjan, fiind unică în zona Careiului prin faptul că e construită din lemn în stil maramureșan, operă a meșterului Vasile Rad din loc. Budești – jud. Maramureș. A fost sfințită în 16 iulie 2006 în prezența  P. S. S. Iustin Sigheteanu, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Picturile interioare au fost realizate între anii 2006-2008 de către Macarie Filip.

 

BISERICA GRECO-CATOLICĂ FRANCISCANĂ SFÂNTUL ANTON

Se găsește în partea de nord a orașului. De proiectul construcției s-au ocupat preotul-protopop Radu Filip alături de preoții franciscani Eusebiu Matei inițial, apoi pr. Mihai Vătămănelu, pr. Cristian Tiba. Casa familiei dr. Vasile Moiș (credincioși fideli ai bisericii) a fost cumpărată și transformată într-o capelă  și un convent de frați franciscani. Se finalizează și se sfințește la 1 iulie 2001, de către Prea Sfinţia Sa Episcopul de Oradea Virgil Bercea.

Ceea ce este caracteristic acestei biserici este apostolatul specific franciscanilor şi deschiderea ecumenică a acestora faţă de toţi credincioşii indiferent de confesiunea lor religioasă.

 

BISERICA LUTERANĂ

La jumătatea secolului al XVIII-lea, comunitatea luterană din Carei număra abia zece familii. După mai multe încercări de a obţine sprijinul moşierilor pentru construirea unei biserici, aceştia reuşesc să se costituie doar într-o filie. La finalul secolului al XVIII-lea, primesc teren pentru ridicarea unei biserici şi a unei şcoli confesionale de la familia Károlyi. După sosirea primului preot, în 1808, micuţa comunitate luterană şi-a ridicat edificiul de cult între 1815 şi 1823. Biserica a fost dotată cu clopot şi orgă în anii 1850.

În biserică se află feşnicele şi candelabrele care se regăseau odinioară în sala de bal a hanului Cerbul de aur în perioada în care Petőfi îşi cunoştea viitoarea soţie la bal.

 

SINAGOGA

Numărul evreilor se ridica la mijlocul secolului al XIX-lea la 1500, iar până în 1940 a ajuns la 3000. Construcţia sinagogii actuale a început în anul 1866, iar comunitatea neologă a renovat-o şi a modificat-o în 1890. Comunitatea ortodoxă a construit în apropiere o altă sinagogă, mai mică, care nu mai există în zilele noastre. Deşi reducerea drastică a numărului de reprezentanţi ai cultului mozaic a făcut-o nefuncţională, sinagoga în picioare şi astăzi reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase monumente arhitecturale din Carei.

Faţada este predominată de patru stâlpi în formă de turn, deasupra părţii centrale a acesteia fiind aşezată tabla lui Moise. În faţa clădirii se găseşte un obelisc din marmură ridicat în memoria victimelor holocaustului.

 

CAPELA DIN CASTELUL KÁROLYI

 

La începutul secolului al 17-lea, Mihály Károlyi şi soţia lui, Borbála Lapispataki Seghnyey au revenit la catolicism, moment în care s-a construit o capelă în incinta castelului. La vizita lui Ferenc Rákóczi al II-lea, în 1708 slujba de primire s-a oficiat în capelă. Slujba de cununie religioasă dintre Ferenc Károlyi şi Krisztina Csáky a avut loc în aceeaşi capelă.

László Henyei menţionează în 1794: „Capela de curte dotată, încăpătoare este aşezată la parterul clădirii, în partea de sud-est. A fost construită de baronul Mihály Károlyi şi pereţii acesteia ajung până la tavan. La etaj, pe peretele oratoriului se află o pictură simbolică din secolul al 17-lea. Această relicvă de familie reprezintă pe baronul László Károlyi împreună cu întreaga familie (soţia şi 20 de copii) în momentul primirii binecuvântării în aceeaşi capelă...”

 

CAPELA GRECO-CATOLICĂ (SPITAL)

A fost construită între anii 1998-1999 de Părintele Ioan David, preotul Radu Filip continuând construcția acesteia, care la finele anului 2000 este pusă sub acoperiș. Se găsește în imediata apropiere a Spitalului Municipal Carei. Are hramul Naşterea Sfintei Fecioare Maria.